Atât de mult iubea Sfântul Diadoh pe Dumnezeu, încât plângea „că nu-l iubește cât vrea”, neștiind marea măsură a iubirii lui dumnezeiești, din pricina smereniei, pe măsura iubirii sale. Și petrece într-o așa fierbinte dorință după Dumnezeu, încat Acesta se slăvește, iar el se privește pe sine însuși «ca și când n-ar fi».”

Monah Teoclit Dionisiatul