Se vorbește mult în această lucrare despre „contrasens”, despre contrasensuri uneori creatoare, care au contribuit la progresul gândirii, dar și despre contrasensuri care nu produc decât eroare și confuzie, așa ca acelea datorate anumitor susținători ai psihologiei istorice. Prezentăm în lucrarea aceasta câteva aplicații la texte filosofice ale unei metode de interpretare, care rezidă în a le reașeza în contextul învățământului și al vieții specifice școlilor filosofice. Pe lângă minuțioasele studii consacrate unor termeni filosofici importanți, se mai regăsesc în volumul de față și câteva contributii generale, pe bună dreptate devenite celebre, dedicate secțiunilor filosofiei, organizării învățământului din școlile filosofice, repartizării disciplinelor și, nu în ultimul rând, figurii înțeleptului. Cercetările lui Pierre Hadot se referă, mai întâi, la raporturile dintre elenism și creștinism, apoi la mistica neoplatoniciană și la filosofia din epoca elenistică și, în fine, se precupă cu descrierea filosofiei ca fenomen spiritual.