„Dumnezeu ne-a dat mintea nu pentru cele la care noi o folosim, ci pentru lucrarea ei ascunsă. Mintea are propria ei lucrare, care este urmărirea cu priveghere a lui Dumnezeu, atenția pentru a nu se împrăștia, pentru a nu fi cucerită și înnegrită de gânduri; este trezvia, vederea lui Dumnezeu.”

Arhimandrit Emilianos Simonopetritul

Volumul de față constituie o continuare și, într-un fel, o completare a tâlcuirilor pe care Gheronda Emilianos le-a făcut Cuvintelor ascetice ale lui Avva Isaia. Catehezele asupra Sfântului Isihie au fost ținute între anii 1985-1986, la Mănăstirea Simonos Petras și la metocul ei din Ormylia. Scopul este același, cuvântul Părintelui urmărind să îndemne sufletele către luptele cele duhovnicești, să le călăuzească și să le împărtășească cugetul Sfinților Părinți, duhul monahal, atât în viața obștească a frăției, cât și în viața personală a monahilor, pentru a-i pregăti pentru întâlnirea mistică cu Domnul Care vine. Am putea spune că, în timp ce textul lui Avva Isaia privea latura practică a vieții, în toată întinderea ei, și mai cu seamă legăturile sociale ale monahilor în sânul unei chinovii, Avva Isihie, în cele 203 capete ale sale, scrie aproape exclusiv pe tema trezviei. Aceste capete reflectă, precum fețele unui diamant, toate laturile acestei lucrări filocalice fundamentale, care acoperă întreaga lupta duhovnicească a monahului care-l caută pe Hristos prin rugăciune. Gheronda Emilianos s-a îngrijit să tâlcuiască toate aceste mici capete, care adesea repetă aproape aceleași înțelesuri, deoarece și-a dat seama că ele formează centrul vieții monahale, lucrul cel mai important al monahului care-l face vrednic înaintea lui Dumnezeu. Fiecare monah, pusnic sau chinovit, este chemat să cultive trezvia ca răspuns la chemarea lui Dumnezeu. Dupa cum se spune la începutul cărții, trezvia este “urmărirea cuiva”, adică a Mântuitorului Hristos , a cărui prezență o simțim, dar pe Care nu-L vedem, deoarece vederea noastră este întunecată de patimi și de beția cugetului trupesc și lumesc. Așadar, toată arta ascezei constă în „ascultarea” monahului a pașilor lui Hristos Care vine.